They took ur jobs
Eram în mașină, rătăciți într-unul din orașele din țara în care trăiesc.
Am oprit și nevasta, vorbitoare de limbă locală, a mers la un localnic să-i ceară instrucțiuni.
Mă uitam pe geam. Omu revopsea barele de protecție care se găsesc pe marginea trotuarului, împotriva parcatului aiurea (care e sport național aici). Bare de protecție din fața casei lui, puse de primărie.
Incredibil. Unii nu așteaptă primăria să le facă frumos în fața casei. Îmi povestea cineva din România că s-a luptat o lună cu asociația de locatari ca să-i schimbe becu din scară, pentru că se împiedica noaptea când ajungea acasă. Idiotu prefera să-și rupă gâtu decât să schimbe un bec cu mâna lui.
Alții se luptau cu administratorul să le schimbe geamu de la intrarea în scara blocului, pentru că în plină iarnă se făcea frig și ei stăteau la parter. În câteva săptămâni bag mâna în foc că au consumat de trei ori valoarea unui nenorocit de geam.
Îmi spunea cineva (român) că ar trebui să sun proprietarii să-mi schimbe becurile din casă, pentru că nu e treaba mea să fac asta. Aș fi putut să fac asta, sunt prompți și dornici să ajute mereu, dar mă întreb de ce nu aș fi putut schimba un obiect care oricum s-a stricat pentru că eu l-am folosit? În condițiile în care mama proprietarei curăță asfaltul din fața casei în fiecare dimineața, fără să-și pună problema că și alții trec pe acolo.
Culmea, există viață în care poți acționa de unul singur, fără să aștepți după primar, stat, proprietar. Nu doare, din contră.
August 19th, 2013 at 20
Îmi povestea o prietenă ieșită cu copilul în parc. A văzut o pițipoancă care tutunea în colțul cu copii mici. Dar pițipoanca știa mai bine, și ea avea copil. La sfîrșit aruncă chiștocul sub bancă, elegant, ca orice româncă grațioasă prin originile sănătoase. Prietena mea sare că să arunce la coș. Luată de val pițipoanca se apleacă și pauză. Constată cu uimire că erau zeci de foste țigări sub bancă. Se ridică și remarcă: «nu știu care e a mea» și pleacă.
Prin Bucale fiecare cotlon expus publicului și, simultan, facil accesibil este indesat cu gunoi, chiar și sistemul de prindere al pubelei.
August 19th, 2013 at 20
Pentru că sînt foarte murdari. Și considerabil de leneși. Invers proporțional cu cît de intens cred că ei sînt curați, respectiv că «românii sînt harnici».
De fapt, se poate să schimbi becul și să prezinți factura asociației pentru rambursare. Tu dai dobînda bancară pierdută pentru sumele implicate și transportul plus manopera.
Problemă de optică. Cînd ești o nație de sfinți totul se aruncă pe jos și nu se mai ia pentru că e caca. Rămîne ca paria, cei de neatins să adune după tine. Cum tot mai mulți promovează la zei și semizei, jegul se ridică tot mai sus.
August 28th, 2013 at 01
Ok, sunt murdari. Dar nici bărbații ruși (necăsătoriți mai ales) nu sunt prea curați. Și la dracu, aruncă la gunoi.
Dacă vrei faci și cu factura. Pentru mine e irelevantă treabă, un bec costă infim și nu ai să-l schimbi în fiecare săptămână.
Eram în aeroport în România și am băgat mână să scot o sticlă de plastic de la hârtie ca să o mut la hârtie, că unu probabil a nimerit greșit gaura. Când am plecat am realizat că toată lumea se uita ciudat la mine.
E și o treabă de procente. Am văzut în Germania, nemți aruncând pe jos fără niciun stres, dar nu mi s-a părut a fi sport național. Oricum, o făceau din mașină, străzile sunt curățate în fiecare țară. În parc nu am văzut să facă asta, dar cu siguranță sunt CÂȚIVA (nu am bold în comentarii).
Teoria geamului spart, Wilson + Kelling. Tarde cu imitația. Ah, mai sunt explicații, dar nu scuze.
September 16th, 2013 at 23
Se uitau ciudat pentru că erai ciudat. Gunoiul este atins de aceia ce nu pot fi atinși. Cerșetorii, gunoierii, groparii, indivizii pentru care lași mîncarea și băutura pe o bancă în apropiere ca să nu respiri aerul viciat din jurul lor. Cei de care nu te interesează dacă trăiesc sau mor atîta vreme cît o fac undeva departe de proprietățile tale. Au mai apărut mai recent tineri care caută prin gunoaie. Dar pentru aceia e simplu: sînt drogați. Adică, deși din castă bună, sînt niște de neatins.
Cu alte cuvinte, oamenii erau speriați. Păreai unul de–al lor. Și nu erai. Frica simțită de nemții inculți cînd au aflat adevărul despre evreul rătăcitor: arată ca ei, oare șeful o fi evreu?
Cu becul ai o scăpare românească, estică, cum vrei să îi zici. Becul este grija asociației. Nu contează că tu vrei să faci pe nababul ca țiganul care a îngropat 2 copii de pneumonie, dar acum a dat de bani și se vrea respectat. Poate să fie becul echivalentul a 0,2 secunde din munca ta, poate să coste cît salariul pe o săptămînă. La fel cu igiena. Se poate demarca pînă unde face fiecare curat. Se poate face cooperativă și la un moment dat vine rîndul fiecăruia să curețe scara de bloc. Sau se plătește cineva să facă treaba pentru locatari. Și salariul acelei persoane se împarte după diverși algoritmi locatarilor. Nu contează că în fiecare primă miercuri din săptămînă ai timp să cureți meticulos căile de acces, grădina și trotuarul din jurul casei.