M-am întors.
Ocazie cu care schimb adresa blog-ului pentru că nu e amuzant să cureți 14000 de comentarii care nu au ajuns în spam. Îmi pare rău pentru noblogs.org, dar o verificare nenorocită ar fi fost utilă.
Adresa cea nouă este:
punctul-pe-virgula [punct] word press [punct] c#o#m
Fără spații, liniuțe sau alte caractere speciale.
Revin acolo cât pot de curând și am să le răspund și celor care mi-au scris.
Lui Laurențiu Dumitru am să-i dedic mai multe articole. A bag so full of shit rar am văzut și deși sunt împotriva pedepsei capitale, reprogramării oamenilor sau bătutului lor pe stradă, uneori am dubii.
Laurențiu Pulică este profesor de religie [1]. Nu istoria religiilor, nu filosofie medievală, religie. Brațul unei mașini excelente de asigurat o bună spălare a creierelor.
Inițial am vrut să disec articolul scris de el [2] dar mi-am propus să încetez să fac acest lucru. Prefer să dau linkuri care prin penibilul lor fac singure treaba.
Apreciez manipularea extraordinară pe care o face. Eu am lucrat puțin timp prin publicitate și trebuie să recunosc că bate la cur multe lucruri pe care l-am văzut pe acolo. Titlurile cu roșu sunt ceea ce trebuie să înțelegi din paragrafe.
*
Reabilitarea unei companii înseamnă în mintea lui reeducarea unor creștini. Spune că am vrea să folosim munca bieților creștini, dar gândirea nu. Întrebarea evidentă care se naște este care gândire.
Eu cred că ar trebui să-mi scot pula și să mă piș pe CEO de fiecare dată când urc în lift cu el. Îmi provoacă repulsie. Sunt sigur că știe asta. Pe HR-istă aș vrea să arunc cu spermă și să strig la ea “hire this”. Sunt 200 mil de spermatozoizi într-o ejaculare, mă gândesc că ar personal de unde să aleagă. Încă nu mi-am învățat spermatozoizii să scrie CV-uri, dar cu timpu…
Revenind, faptul că vreau să mă piș pe CEO nu înseamnă că am să o fac. Pentru că lucrez într-o companie privată în care relațiile dintre oameni sunt reglementate în primul rând de aceleași legi din spațiul public. Cum nu te poți pișa pe cineva în piață, nu o poți face nici la locul de muncă sau la tine acasă. Chiar dacă credința ta spune altfel.
Dacă începi să o faci, vei ajunge la închisoare, unde scopul declarat este reabilitarea individului. Închisorile sunt centre de putere ale societății, adică locuri în care societatea își manifestă puterea pe care o are asupra indivizilor, dar ăsta e alt subiect. Alternativa dată de Laurențiu Suge Pula lui Codreanu ar fi să mă lași să micționez liniștit pe cine vreau. Este evidentă greșeala aici, ar începe să pută groaznic. Aș putea să fiu decapitat, dar între decapitare și reeducarea mea, societatea alege calea reeducării (care în acest caz este reprimarea dorinței mele de a mă pișa pe CEO).
Trăim într-o lume în care relațiile dintre oameni sunt reglementate printr-un sistem legal care asigură buna conviețuire a indivizilor, măcar în teorie. Ne place sau nu, ne raportăm la acest context. Avem dreptul (teoretic) să dezbatem legile.
Statele Unite oferă privilegiul (dreptul?) de a comenta până în pânzele albe. Vezi Westbro Baptist Church. Sau Chomsky. Tocmai datorită acestui principiu, legile trebuie respectate pentru că schimbarea lor se poate face venind de jos în sus (teoretic). Da, există un decalaj imens între anumite părți ale populației și stat, venit cu tirania majorității și prin ideea unei elite conducătoare care prin definiție este separată.
Revin la pulică care pare să nu înțeleagă o delimitare normală (adică opusă anomiei sociale) între individual și social. O religie definiște indivizi și grupuri, nu societăți. E o alegere luată cu ceva timp în urmă care a readus lucrurile cu picioarele pe pământ (!). Ești liber să crezi în zeul pulă, dar nu să-ți impui credința într-un mod antagonic consesului social existent. Chit că acest conses există prin negociere-interacțiune individuală, de sus în jos, născut din conflictele de clasă sau [… loc de pus paradigmă …].
Religia s-a născut din societate. Este o creație pur socială în care ritul este o formă de solidarizare a indivizilor. Manifestarea religiei (adorația unor zei) este considerată ca fiind manifestarea supunerii față de constrângerile sociale. O dată cu nașterea altor forme de organizare socială, religia trece în domeniul individualului pentru că nu își mai are sensul la nivel social. Acest lucru nu înseamnă că trăim în afară amprentei lăsate asupra societății. Legile așa cum le știm noi sunt continuarea dogmelor religioase, motiv pentru care păstrează în ele principii religioase. Încăpățânarea de a trece religiozitaetea în individual dă naștere unor desincronizări, exploatate de dobitocul în cauză.
*
Un alt aspect trecut cu vederea este conflictul afacere – religie. Dacă ar merge până la capăt cu exercitarea credințelor religioase, bunii creștini nu ar trebui să aibe afaceri. În pula mea, afacere = profit. That’s it. Restul e BS adăugat ca poleială frumoasă peste căcat. Sunt pasaje pe undeva prin Biblie în care scrie că fotografia, cinema, teatrul = satana, le-am citit dar din păcate nu le găsesc în acest moment. Iar patiseriile nu sunt chiar Kosher și jezus era evreu.
În modul lor caracteristic, creștinii iau din biblie fix ce li se scoală lor, ignorând restul. Urăsc homosexualii pentru că trebuie să poarte ură cuiva (cu evreii nu se mai poate) dar în viața personală se pot pișa pe orice regulă din fițuica lor sfântă dacă nu-i coafează, la fel cum aș vrea eu să mă piș pe CEO.
Concluzia? Marș în pula mea.
Va urma
[1] http://laurentiudumitru.ro/biografie.php
[2] http://laurentiudumitru.ro/blog/2013/08/29/esti-crestin-te-amendam-esti-crestin-te-exilam-esti-crestin-te-arestam-esti-crestin-te-concediem-esti-crestin-te-privam-de-drepturi-esti-crestin-te-reeducam-si-lista-continua-buletin-a/
M-am întors acasă. Adică din România, în locul care momentan mi-e casă.
Eu nu știu ce fumează unii care vorbesc despre minunata țară în formă de pește, dar vă spun sincer că văzută o dată la trei ani arată din ce în ce mai rău.
Reclame. Ultimul abonament cangur pula mea. Ștrumfii doi, peste tot, cu un ș cu ditamai cedila (ca la ç). Spunea nevasta că probabil doar eu observ chestia asta, dar problema nu era cine vede, mă întreb cu uimire cât de incompetenți sunt realizatorii. Am mai văzut greșeala asta, pe la magazinele de cartier, dar era vorba despre DIY-uri. Nu e o scuză, dar o oarecare circumstanță atenuantă.
Repet ce am mai scris, traficul e groaznic. Mie îmi place să conduc, pentru că aici trafic înseamnă ora 8.30 dimineața când aștepți vreo 5 minute în trei intersecții care de obicei sunt aglomerate, sau ceva similar (nu conduc dimineața). În rest toată lumea face în trafic fix ce îi taie capu, pentru că nu sunt stresați că au mașini la 5 cm în toate direcțiile. Un exemplu foarte bun, e inadmisibil să ai magazinu pe sensul opus și să nu parchezi mașina fix în fața lui, după ce ai tăiat trei benzi și o trecere de pietoni. Ești ori turist ori emigrant nou venit dacă faci altfel. Să spui că românii sunt mai buni șoferi, e simiar cu a spune că indienii sunt șoferi excepționali pentru că fac slalom printre vaci.
Oamenii comandă taxiuri printr-o aplicație pe telefon. Tehnologie la maxim, fără număr, fără număr. Am mers cu un taxi care avea două tablete, trei GPS-uri, un netbook, cinci crucifixuri și vreo 10 icoane, pe bord, parbriz și legate de oglindă. Păcat că mirosea cam nasol. Pe cuvânt, am vrut să-l fotografiez dar nu aveam niciun aparat foto la mine (nici măcar telefon, dacă vă vine să credeți).
Terase pline până la refuz, parcuri goale. Dacă nu aveți bani, cum pula mea stați 4 ore la terasă? Mie prețurile mi s-au părut mici, m-am simțit ca un prinț arab călătorind prin Congo, dar realizez că raportul salarii-prețuri (puterea de cumpărare) este un rahat. Poate oamenii cu care am vorbi eu sunt toți niște săraci și în rest eram înconjurat de români bogați.
*
Eu locuiesc la țară. Aici nu avem aplicații prin care comanzi taxiuri. Deși taxiurile sunt (fără excepție) mașini de lux, cu șoferi îmbrăcați frumos care miros a parfum sau cel mai rău a săpun și o cursă de 3 minute sare rapid de 15 EUR. Dacă au vreo icoană, trebuie să te uiți atent după ele. Șoferii nu încearcă să-ți spună părerea lor despre […], fac conversație doar că să te simți tu mai bine în timpul trecut. Cred că am numărat două excepții în șase ani, dar nu merg foarte des cu taxi-ul, poate a fost altă excepție pe lângă aia cu românii săraci care au tras la mine.
Majoritatea avem un telefon la care nu vorbim foarte mult. Ce faci? Unde ești? Mâncăm ceva? Hai un pește, au acolo proaspăt. Ne vedem la … în … . Bine, pa. Internet pe telefon doar unde e wireless la liber, mai nimeni nu-și bate capu cu Internetu plătit pe abonament. Reclame sunt, cam la 3 km una de alta, în zonele turistice poate la 1. La țară, nu sunt mulți consumatori și cea mai bună reclamă e aia de la vecin. În tot orașul am numărat patru panouri cu led-uri și niciun LCD în plină stradă cum am văzut prin București.
Se bea berea locală, Carlsberg sau Heineken. Berea cu deschizători șmechere cum am văzut prin București se găsește în localurile scumpe, dar alea sunt pentru turiștii proști că e prea scumpă.
La mine pe uliță, proprietara (care stă sub noi) scoate în fața casei 4-5 scaune și așteaptă cu mama și tatăl ei mașina de înghețată. Seara se retrag pe terasă și vorbesc până pe la 11 noaptea când se culcă. E un restaurant aproape, unde mai mergem, unde proprietarii sunt prieteni cu ea (așa ne-a și fost recomandat), dar nu e șmecher, are doar două feluri de bere, se mănâncă la bufet, doar vinul se comandă.
E destul de târziu. Tocmai aud mașina de gunoi pe uliță. Un gunoier a strigat la altu ceva în română, nu am înțeles ce, dar am înțeles ceva legat de morți. Sunt curios câte tablete au pe bord.
România. La dracu. În cinci ani e a doua oară când vin și totul pare la fel. Ceva mai multe reclame strălucitoare și un trafic infernal. Acum cred cu tărie că dacă chiar mergeți de bună voie cu mașina prin oraș sunteți masochiști. Recomand un bici, niște cătușe și câteva lumânări, e mult mai ecologic.
În avion s-a întâmplat ceva foarte straniu. Cred că am mers cu participanții la o întrunire a specialiștilor în pilotaj și aeronave. Fiecare știa cum se pilotează avionul mai bine, ce trebuie făcut și ce nu a fost bine. Mai mult, toți știau deja unde sunt ieșirile de urgență și ce ar trebui făcut în cazul unui nefericit eveniment.
E multă gălăgie peste tot. Dacă nu e muzică sunt mașini, dacă nu sunt mașini sunt unii care vorbesc tare. Pentru o țară săracă, cum se spune, se vorbește foarte mult la telefon. Cred că toată lumea și-a deschis afaceri între timp.
Dau peste chestia asta, mulțumită piticigratis.
Scrisoarea este emoționantă, spune jurnalistu sau jurnalista pulii. E un dat și nu se poate altfel.
Circulă pe Internet. Unde? Cum? La cine? E tradusă în 30 de limbi ca Eminescu, nu?
Audiența pe ‘rețelele de socializare’ – adică rețele sociale (social networks) jurnaliștii pulii este INCREDIBILĂ. Eu pe diaspora nu am văzut nimic. Miliarde de zombii s-au organizat într-un cult în care se venerează scrisoarea magică.
Fata spune că e studentă la una dintre cele mai bune universități europene. Adică la aia, nu contează care, aia bună. Studiile sunt de calitate, deși exprimarea și gândirea ei spun altceva. Studentă la contabilitate?
Vorbește în numele unei generații. Eu mă feresc să folosesc atât de larg conceptul ăsta, deși am cunoștințe în domeniu. Dar ea poate, super contabila socio-uman.
Se joacă cu identitatea, globalizarea și tradițiile de parcă mă-sa le-a fătat în curul curții unde și-a trăit copilăria în care privea prin gard cum popa viola plozii satului, tristă și nesatisfăcută pentru că părintele nu ar fi întinat tradiția frecându-și mădularul de fetițele satului.
Occidentul e nasol. Pentru că mamele își omoară copiii în pântece fără să respecte tradiții străvechi, adică bătute de soț sau de needucate ce erau, deși învățământul pentru mase e gratuit din sec 19, țăranu român a rămas la tradițiile de bază, inclusiv needucatul copiilor. Ea se trage din țăranu metamorfozat, ăia care au venit la București cu câine și găină crescută pe balcon și așteaptă asociația de locatari să le schimbe becu din fața casei.
Cât de îndoctrinată să fie o femeie anti-avort? Nu am să spun pro-viață pentru că e o manipulare grosolană.
Momentul șțiați că: una dintre credințele țăranilor români, încă existente, este că fetusul se formează din sângele menstrual? [1]
Nu știu cum Dumnezeu a fost ucis de Occident. Zeul pulii este răspândit și în Occident și este acolo ca să rămână, ca orice lucru de căcat. Deși căcatul e biodegradabil și poate fi benefic solului. Iar faza cu dumnezeu a murit e veche, Dostoievsky a scris-o primu (nu Nietzsche). Let’s get over it.
În fine, în mod evident eminenta studentă nu e capabilă de gândire critică și cam tot ce scrie pe acolo e propaganda cu care a fost hrânită din fragedă pruncie. Nu am nici chef și nici voință să iau fiecare linie din textul imbecilei și să o analizez, aș pierde timpul în care mă pot scărpina elegant în cur aiurea.
Ce mă deranjează este modul grosolan în care vaca generalizeză. Eu nu am plecat ca un biet român, am plecat ca un biet marș în pula mea de țară. Nu sunt tratat ca un sclav, raportat la România, din contră. Dar sunt mulți români care sunt tratați altfel, pentru că vin și muncesc pe șantier sau chelnerițe/chelneri și sunt sigur că ar fi la fel de sclavi și în România, minus protecția muncii și salariile mari. Deși ei sunt jegoșii care sparg grevele sau care vin și lucrează pe jumătate din salariul acceptat, pentru că sunt cretini și nu realizează că ar putea cere la fel de mult dacă ar avea ceva de oferit. Apropo, gunoierii care se ocupă cu strada pe care locuiesc sunt români. Nu e vina nimănui că în România frecau mingea în curtea școlii în timp ce alții stăteau în casă încercând să învețe și altceva în afară de câcaturile date de doamna. Au crescut ratați, au ajuns ratați. Puteau să învețe o meserie faină. Să fie zidari, vopsitori, zugravi, mecanici auto. Dar și astea implică învățat, așa că idealul lor era Steaua/Rapid/Dinamo și trăitul din vândut telefoane sau adidași. Cu acoperiș deasupra capului, papa acasă și apă potabilă la robinet aveau tot ce le trebuie. Ăștia sunt minunații români “sclavi” de peste hotare. Nu sunt copiii unui muncitor futut în cur 12/24 la patron (nu mă refer la corporații). Nu sunt copii de țigani care deși vor să învețe primesc șuturi în cur. Cine zice că nu-i așa suge pula și e un bou, am avut destule experiențe în sensul ăsta.
Marș în pula mea. Sclavi? Sclavu era proprietatea cuiva. Nu avea dreptul să plece, să mănânce când vrea, să se pișe când vrea, să ceară alt salariu de la stăpân. Nici Aristotel nu a romanțat în halu ăsta termenu. Sclavu primea biciu sau fieru încins când nu-și făcea treaba bine, ăștia primesc cel mult o notificare de la patron. Trei milioane de sclavi au murit doar în transoport, doar în America de Nord. Ăștia călătoresc cu Blue Air și cea mai mare problemă a lor legată de transport e că nu-i lasă să treacă cu țuica în bagaju de mână pentru că în ăla de cală nu mai au loc. Se aprovizionează din România sau din supermarketurile învățate de acasă, la prețuri de lumea a treia deși câștigă bani în altă parte, astfel ca viermii papă financiar locul în care trăiesc și migrează sprea altă bucată.
În concluzie, cretina ar trebui să se întoarcă în țară. Să trăiască cu ceilalți homofobi, rasiști și etnocentriști și le doresc tuturor infertilitate.
