M-am întors.
Ocazie cu care schimb adresa blog-ului pentru că nu e amuzant să cureți 14000 de comentarii care nu au ajuns în spam. Îmi pare rău pentru noblogs.org, dar o verificare nenorocită ar fi fost utilă.
Adresa cea nouă este:
punctul-pe-virgula [punct] word press [punct] c#o#m
Fără spații, liniuțe sau alte caractere speciale.
Revin acolo cât pot de curând și am să le răspund și celor care mi-au scris.
Eram în mașină, rătăciți într-unul din orașele din țara în care trăiesc.
Am oprit și nevasta, vorbitoare de limbă locală, a mers la un localnic să-i ceară instrucțiuni.
Mă uitam pe geam. Omu revopsea barele de protecție care se găsesc pe marginea trotuarului, împotriva parcatului aiurea (care e sport național aici). Bare de protecție din fața casei lui, puse de primărie.
Incredibil. Unii nu așteaptă primăria să le facă frumos în fața casei. Îmi povestea cineva din România că s-a luptat o lună cu asociația de locatari ca să-i schimbe becu din scară, pentru că se împiedica noaptea când ajungea acasă. Idiotu prefera să-și rupă gâtu decât să schimbe un bec cu mâna lui.
Alții se luptau cu administratorul să le schimbe geamu de la intrarea în scara blocului, pentru că în plină iarnă se făcea frig și ei stăteau la parter. În câteva săptămâni bag mâna în foc că au consumat de trei ori valoarea unui nenorocit de geam.
Îmi spunea cineva (român) că ar trebui să sun proprietarii să-mi schimbe becurile din casă, pentru că nu e treaba mea să fac asta. Aș fi putut să fac asta, sunt prompți și dornici să ajute mereu, dar mă întreb de ce nu aș fi putut schimba un obiect care oricum s-a stricat pentru că eu l-am folosit? În condițiile în care mama proprietarei curăță asfaltul din fața casei în fiecare dimineața, fără să-și pună problema că și alții trec pe acolo.
Culmea, există viață în care poți acționa de unul singur, fără să aștepți după primar, stat, proprietar. Nu doare, din contră.
Familia. Familia mea, sângele meu, bucățică din bucățica mea. Familia monogamă, poligamă sau altele care au fost cândva.
Un concept perimat care încă este considerat ca fiind structura de bază a socității. Căcat.
Cică trebuie să-ți iubești familia by default. Indiferent de relația pe care ai avut-o cu ei, indiferent că i-ai văzut o dată la zece ani. Orice se scuză pentru că undeva pe drum împărțiți niște gene comune sau ați avut parte de o îndoctrinare comună în copilările.
Unii indivizi ajung în incapacitatea să facă alegeri, așa că societatea face apel la familie. Fără niciun filtru, fără drept de apel pe cale rațională. E înfricoșătoare realitatea în care niște oameni care pot ști mai puține despre tine decât știe pisica îți pot influența viitorul, chiar ca persoană adultă.
Am un plan. Pentru cei care cred că vorbesc aiurea pe aici, întrebați rudele apropriate în ce poziție știu ei că terminați cel mai bine sau altceva similar. Dacă vreți să fie mai palpitant, pot fi întrebați ce decizii ai vrea tu ca ei să ia în cazul în care tu ai fi incapabil să iei decizii pentru tine (evident, dacă nu le-ați oferit deja aceste informații).
*în lumea întâi
The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living, Damien Hirst
Găsesc fascinantă supunerea în fața semaforului. Cu strada goală în toate direcțiile și vizibilitate maximă, majoritatea vom sta cuminți așteptând semaforul să se schimbe. Pentru că așa am fost programați, din copilărie, programare întărită la școala auto și perpetuată prin experiența.
Omul iluminat al lui Kant se supune regulilor, dar le va contesta public. Omul contemporan se supune regulile și nu le contestă pentru că, SPOILER ALERT, sunt reguli. Mi s-a spus că dacă nu îți convine o regulă ești liber să părăsești grupul asupra căruia i se aplică.
La nivelul bunul simț și fără nicio pregătire în domeniu, eu delimitez câteva categorii.
Avem reguli care asigură bunăstarea comună, dată social. Nu ar trebui să arunci hârti pe jos, să te piși în mijlocul străzii sau să treci pe roșu pentru că acțiunile tale îi vor afecta în mod direct pe ceilalți. De obicei ele se aplică în spațiul public. Dacă ai un stop în curtea ta, ești liber să treci pe roșu până rămâi fără combustibil.
Altă categorie, care asigură integritatea individului. Integritatea la rândul ei este convenită social. Drogurile sunt ilegale din acest motiv. Sinuciderea a fost ilegală mult timp, sincuiderea asistată (eutanasierea) încă este. Dacă în alte timpuri, numărul de membri într-o comunitate era esențial pentru acumularea resurselor și posibilitatea de apărare, acum numărul a devenit irelevant. Doar că, între timp, sistemul a fost subvertit de religie cu tentaculele ei. Nu ai voie să te sinucizi pentru că viața este dată de zeu și zeul vrea multe oi. Idem avortul, unde preocuparea sufletelor curate bisericești este bunăstarea fătului până în punctul în care se naște.
Pe de altă parte, integritatea este relativă. Fumatul nu este ilegal, pentru că sprijină o industrie imensă. Spun asta ca fumător. Preotu nu primește amendă când mașina sființită de el intră într-un copac.
Altă întrebare pe care mi-am pus-o uneori, dacă limita de viteză este atât de importantă cât de greu ar fi de construit un sistem pe bază de senzori care să limiteze viteza maximă a unei mașini pe o anumită porțiune de drum? Dacă oricum viteza maximă este în jur de 150, de ce se fabrică automobile care ajung cu ușurință la 300? Retorică. Limitarea electrică este implementată pe foarte puține automobile și oricum este puțin restrictivă.
Revenind la roșu, de multe ori sunt tentat să o fac. Realizez că restricția e pur psihologică. Văd în toate direcțiile și e liber. Dar nu o fac. Pentru că s-ar putea să fiu din ce în ce mai sigur. Poate data viitoare voi avea vizibilitate cu 20m mai mică dar voi fi sigur că o pot face. Dacă nu eu, s-ar putea să o facă altcineva. Așa că, în acest caz, cred că delimitarea roșu stai, verde treci este dezirabilă și evită confuziile care s-ar putea ridica prin relativizarea ei (roșu stai dacă nu ești sigur că poți trece).
În cazul integrității individului, problema asta nu ar trebui să existe pentru că sistemul social nu ar trebui să îți dicteze modul în care să îți fuți viața. Vreau heroină. Aleg să nu fiu un membru eficient al societății. Să-mi scurtez durata de viață cu 30 de ani, la fel cum unu care bagă patru pachete de țigări pe zi o face. Peste stradă o femeie alege să facă un avort. Altu vrea să-și ia viața pentru că s-a plictisit de trăit sau pentru transcendență.
Cine ești tu să-i spui ce să facă?
Fă spațiul din jurul tău mai bun mi se pare o idee excelentă. Dar spațiul nu implică îndoctrinarea altora cu ideile tale, care la rândul lor sunt îndoctrinarea primită din altă parte.
So kids, do drugs.
