M-am întors.
Ocazie cu care schimb adresa blog-ului pentru că nu e amuzant să cureți 14000 de comentarii care nu au ajuns în spam. Îmi pare rău pentru noblogs.org, dar o verificare nenorocită ar fi fost utilă.
Adresa cea nouă este:
punctul-pe-virgula [punct] word press [punct] c#o#m
Fără spații, liniuțe sau alte caractere speciale.
Revin acolo cât pot de curând și am să le răspund și celor care mi-au scris.
Ken Loach, Bread and Roses, 2000
În primul rând, sindicat = comunist și comunist = om rău. Cam asta ar fi percepția generală pe care am observat-o eu.
În alte locuri, sindicatele funcționează. În România, nu prea au cum. Nu am să analizez situația, pentru că mă depășește dar am să scriu niște scurte experiențe directe sau nu pe care le-am avut eu.
În Vodafone a fost unu care a vrut să facă un sindicat. Nu știu dacă a apărut prin presă, eu nu găsesc nimic. Vodafone l-au dat afară. A dat compania în judecată și a câștigat destul de mulți bani. M-aș fi așteptat ca în continuare să facă același lucru sau să susțină organizarea în alte companii. Nu am auzit așa ceva.
Anton Hadâr http://www.ziare.com/articole/anton+hadar, mare sindicalist, șef Alma Mater profesor universitar prin politehnică. Le vorbea studenților cu mândrie despre asta. O echipă de asistenți care primea șpagă pentru examene, fără număr, fără număr. Nu am vreo informație că și el ar fi făcut asta, dar am niște bănuieli.
Mă întreb cum un om ca ăsta reprezenta interesele amărâților de profesor care băgau în buzunar șase salarii pentru un examen. Poate sunt impozite prea mari pe șpagă?
Știu sigur că avea informații despre mita care se lua prin universitate, i s-au spus direct în față. Nu a mișcat un deget în acest sens.
Oare șefii de sindicat în România o fac din același motiv pentru care unii își fac bloguri despre ei?
Dacă nu specific altceva, mă voi referi la frumusețea fizică, futabilitate, ce te atrage sexual sau cum vreți voi să-i spuneți. Deocamdată trecem peste aspectele de misoginism, pentru că nu asta e scopul articolului de față.
Asta e una pe care am auzit-o des în România. Mai mult de la cei care nu prea au scos capu din țară. La fel se spune că străinii sunt morți după românce. Nu știu dacă una este concluzia celeilalte, dar știu că trebuie să ai capu strâns băgat în cur pentru a crede asta.
În primul rând, nu cred că româncele, italiencele, englezoaicele sau orice altă categorie sunt frumoase. Frumusețea nu ține de etnicitate, pentru că prostu când spune asta se referă la etnicitate nu naționalitate, deși nu sunt suprapuse în mod obligatoriu.
Frumusețea unei femei este o convenție socială, relativă spațial și temporal. Adică ce ție ți se pare do-able, unuia la 5000 km depărtare s-ar putea să nu. Frumusețea este învățată social. Un exemplu, sunt puțini bărbați care vor spune despre alți bărbați că sunt frumoși, asta pentru că zeii lor cică le-ar fi spus că nu e kosher. Treaba asta e proporțională cu nivelul de homofobie dintr-o țară, dar se întâmplă peste tot (vezi căutările de mai jos unde rezultatele sunt femei).
Cică româncele ar fi frumoase comparate cu alte femei din Europa. Fix pula. Româncele frumoase sunt machiate până și în gaura curului, au trăsături vulgare și sunt extrem de neinteresante.
Hai să facem o comparație.
Românce
Franțuzoaice
Poloneze
Italience
Și un continet:
Africa
Să văd numai eu diferența?
Îmi place Irene Jacob. Nu doar cum arată, dar ăsta e alt subiect. Audrey Tautou, la fel. În caracter îmi place Grace (Lili Taylor) din Arizona Dream.
Caut actrițe românce. Una mai frumoasă ca alta.
Nu cred că româncele sunt urâte în mod special. Există românce frumoase dar nu sunt cunoscute. Pentru că în România, printre români, idealul de frumusețe fizică pentru femei e în tandem cu alte idealuri de frumusețe românești, așa că pipițele promovate la categoria femei frumoase (pentru că din păcate ăsta este un criteriu de promovare) sunt ca munții Carpați cu care tot rumânu se laudă: banale, plictisitoare, nesofisticate și pline de colțuri.
Sunt străinii morți după românce? Nu. Niciodată nu am crezut asta, dar am înțeles de ce când am început să scot capul din țară. Româncele alea păcute de străini sunt în categoria Ucraina-Rusia-Est. Ușor de prostit, ușor de futut. Doar că Ucraina-Rusia mai scot și altceva la înaintare.
Conștientizez faptul că am ars-o puțin sexist pe aici. Nu cred că femeile ar trebui apreciate după aspect, cum nici bărbații nu ar trebui apreciați după pectorali, dar am operat într-un context deja existent și cât se poate de real.
