Scrierile unui frustrat

M-am întors acasă. Adică din România, în locul care momentan mi-e casă.

Eu nu știu ce fumează unii care vorbesc despre minunata țară în formă de pește, dar vă spun sincer că văzută o dată la trei ani arată din ce în ce mai rău.

Reclame. Ultimul abonament cangur pula mea. Ștrumfii doi, peste tot, cu un ș cu ditamai cedila (ca la ç). Spunea nevasta că probabil doar eu observ chestia asta, dar problema nu era cine vede, mă întreb cu uimire cât de incompetenți sunt realizatorii. Am mai văzut greșeala asta, pe la magazinele de cartier, dar era vorba despre DIY-uri. Nu e o scuză, dar o oarecare circumstanță atenuantă.

Repet ce am mai scris, traficul e groaznic. Mie îmi place să conduc, pentru că aici trafic înseamnă ora 8.30 dimineața când aștepți vreo 5 minute în trei intersecții care de obicei sunt aglomerate, sau ceva similar (nu conduc dimineața). În rest toată lumea face în trafic fix ce îi taie capu, pentru că nu sunt stresați că au mașini la 5 cm în toate direcțiile. Un exemplu foarte bun, e inadmisibil să ai magazinu pe sensul opus și să nu parchezi mașina fix în fața lui, după ce ai tăiat trei benzi și o trecere de pietoni. Ești ori turist ori emigrant nou venit dacă faci altfel. Să spui că românii sunt mai buni șoferi, e simiar cu a spune că indienii sunt șoferi excepționali pentru că fac slalom printre vaci.

Oamenii comandă taxiuri printr-o aplicație pe telefon. Tehnologie la maxim, fără număr, fără număr. Am mers cu un taxi care avea două tablete, trei GPS-uri, un netbook, cinci crucifixuri și vreo 10 icoane, pe bord, parbriz și legate de oglindă. Păcat că mirosea cam nasol. Pe cuvânt, am vrut să-l fotografiez dar nu aveam niciun aparat foto la mine (nici măcar telefon, dacă vă vine să credeți).

Terase pline până la refuz, parcuri goale. Dacă nu aveți bani, cum pula mea stați 4 ore la terasă? Mie prețurile mi s-au părut mici, m-am simțit ca un prinț arab călătorind prin Congo, dar realizez că raportul salarii-prețuri (puterea de cumpărare) este un rahat. Poate oamenii cu care am vorbi eu sunt toți niște săraci și în rest eram înconjurat de români bogați.

*

Eu locuiesc la țară. Aici nu avem aplicații prin care comanzi taxiuri. Deși taxiurile sunt (fără excepție) mașini de lux, cu șoferi îmbrăcați frumos care miros a parfum sau cel mai rău a săpun și o cursă de 3 minute sare rapid de 15 EUR. Dacă au vreo icoană, trebuie să te uiți atent după ele. Șoferii nu încearcă să-ți spună părerea lor despre […], fac conversație doar că să te simți tu mai bine în timpul trecut. Cred că am numărat două excepții în șase ani, dar nu merg foarte des cu taxi-ul, poate a fost altă excepție pe lângă aia cu românii săraci care au tras la mine.

Majoritatea avem un telefon la care nu vorbim foarte mult. Ce faci? Unde ești? Mâncăm ceva? Hai un pește, au acolo proaspăt. Ne vedem la … în … . Bine, pa. Internet pe telefon doar unde e wireless la liber, mai nimeni nu-și bate capu cu Internetu plătit pe abonament. Reclame sunt, cam la 3 km una de alta, în zonele turistice poate la 1. La țară, nu sunt mulți consumatori și cea mai bună reclamă e aia de la vecin. În tot orașul am numărat patru panouri cu led-uri și niciun LCD în plină stradă cum am văzut prin București.

Se bea berea locală, Carlsberg sau Heineken. Berea cu deschizători șmechere cum am văzut prin București se găsește în localurile scumpe, dar alea sunt pentru turiștii proști că e prea scumpă.

La mine pe uliță, proprietara (care stă sub noi) scoate în fața casei 4-5 scaune și așteaptă cu mama și tatăl ei mașina de înghețată. Seara se retrag pe terasă și vorbesc până pe la 11 noaptea când se culcă. E un restaurant aproape, unde mai mergem, unde proprietarii sunt prieteni cu ea (așa ne-a și fost recomandat), dar nu e șmecher, are doar două feluri de bere, se mănâncă la bufet, doar vinul se comandă.

E destul de târziu. Tocmai aud mașina de gunoi pe uliță. Un gunoier a strigat la altu ceva în română, nu am înțeles ce, dar am înțeles ceva legat de morți. Sunt curios câte tablete au pe bord.