Scrierile unui frustrat

Branka Katic, Im Juli (Fatih Akin 2006)

Peninsula Balcanică se găsește în SE-ul Europei, sub Dunăre, începând pe linia Serbia-Bulgaria. “Balcanii” includ și România, pentru că.

Totuși să spui că România este balcanică, în afara contextului unei delimitări politice, mi se pare o aiureală totală. Cultural sunt planete diferite.

Cineva mi-a spus că dacă am cunoscut unu, de ce nu aș generaliza. Așa că:

Singurii cu care românii cică au similarități ar fi Bulgarii. Bulgarii pe care i-am cunoscut eu nu prea erau români. Prietenoși în stilul grec. Deschiși și dornici să te ajute necondiționat. L-am cunoscut pe unu pe stradă care după ce am fumat două țigări împreună mi-a lăsat număru de telefon ca să ne vedem când trece prin orașul în care locuiesc.

Grecii nu au treabă cu Românii. Grecu care are o cafenea nu vede în tine un mod rapid de a face bani. E normal să-ți dea o cafea, să stea cu tine la masă și să-ți povestească. Grecii pe care i-am cunoscut mi se par mai mult inculți decât românii pe care i-am cunoscut. Sunt contradictorii și chiar ăia care vor să fie mai deschiși nu prea reușesc. Îmi spunea unu că nu are nimic cu homosexualii, are și el prieteni gay, dar nu cumva copilul lui să fie așa. Le place să călătorească și să vorbească cu oamenii pe care îi întâlnesc prin câlătoriile lor.

Sârbii mi s-au părut muncitori. Își cunosc interesul și ajunși în poziții de conducere te-ai făcut cu un rus care nu vorbește rusa. Pe de altă parte, întotdeuna vor sta la glume cu tine, dar să nu fie deplasate.

Croați am cunoscut doi. Sunt demenți. For a good time, call the closest one. Nu urăsc sârbii în mod deosebit, mai mare e antipatia pe care o poartă românii față de țigani.

Albanezi nu am cunoscut, aș putea să scriu părerea grecilor despre ei, dar poate altă dată.

Deci, din experiența mea vastă românii nu sunt balcanici cum nici Sârbii nu sunt Greci.

Am cunoscut un cuplu de Belgieni cu care am stat ceva timp. Inculți, sub grecii pe care îi știu. Nu prea le mergea mintea. Păreri puține dar fixe, parte dintr-o înțelegere vagă a ceea ce îi înconjoară. Un pic rasiști, mai mult homofobi. El de un oportunism extraordinar, dacă comunității îi mergea rău dar lui bine totul era perfect. Spunea că știe engleză dar abia lega cuvintele.

Cred că belgienii sunt români. Sau am cunoscut eu niște excepții.

Măcar ăștia au excepții.

Marina Abramovic – How we in the Balkans kill rats

Dau peste chestia asta, mulțumită piticigratis.

Scrisoarea este emoționantă, spune jurnalistu sau jurnalista pulii. E un dat și nu se poate altfel.
Circulă pe Internet. Unde? Cum? La cine? E tradusă în 30 de limbi ca Eminescu, nu?
Audiența pe ‘rețelele de socializare’ – adică rețele sociale (social networks) jurnaliștii pulii este INCREDIBILĂ. Eu pe diaspora nu am văzut nimic. Miliarde de zombii s-au organizat într-un cult în care se venerează scrisoarea magică.

Fata spune că e studentă la una dintre cele mai bune universități europene. Adică la aia, nu contează care, aia bună. Studiile sunt de calitate, deși exprimarea și gândirea ei spun altceva. Studentă la contabilitate?

Vorbește în numele unei generații. Eu mă feresc să folosesc atât de larg conceptul ăsta, deși am cunoștințe în domeniu. Dar ea poate, super contabila socio-uman.

Se joacă cu identitatea, globalizarea și tradițiile de parcă mă-sa le-a fătat în curul curții unde și-a trăit copilăria în care privea prin gard cum popa viola plozii satului, tristă și nesatisfăcută pentru că părintele nu ar fi întinat tradiția frecându-și mădularul de fetițele satului.

Occidentul e nasol. Pentru că mamele își omoară copiii în pântece fără să respecte tradiții străvechi, adică bătute de soț sau de needucate ce erau, deși învățământul pentru mase e gratuit din sec 19, țăranu român a rămas la tradițiile de bază, inclusiv needucatul copiilor. Ea se trage din țăranu metamorfozat, ăia care au venit la București cu câine și găină crescută pe balcon și așteaptă asociația de locatari să le schimbe becu din fața casei.

Cât de îndoctrinată să fie o femeie anti-avort? Nu am să spun pro-viață pentru că e o manipulare grosolană.

Momentul șțiați că: una dintre credințele țăranilor români, încă existente, este că fetusul se formează din sângele menstrual? [1]

Nu știu cum Dumnezeu a fost ucis de Occident. Zeul pulii este răspândit și în Occident și este acolo ca să rămână, ca orice lucru de căcat. Deși căcatul e biodegradabil și poate fi benefic solului. Iar faza cu dumnezeu a murit e veche, Dostoievsky a scris-o primu (nu Nietzsche). Let’s get over it.

În fine, în mod evident eminenta studentă nu e capabilă de gândire critică și cam tot ce scrie pe acolo e propaganda cu care a fost hrânită din fragedă pruncie. Nu am nici chef și nici voință să iau fiecare linie din textul imbecilei și să o analizez, aș pierde timpul în care mă pot scărpina elegant în cur aiurea.

Ce mă deranjează este modul grosolan în care vaca generalizeză. Eu nu am plecat ca un biet român, am plecat ca un biet marș în pula mea de țară. Nu sunt tratat ca un sclav, raportat la România, din contră. Dar sunt mulți români care sunt tratați altfel, pentru că vin și muncesc pe șantier sau chelnerițe/chelneri și sunt sigur că ar fi la fel de sclavi și în România, minus protecția muncii și salariile mari. Deși ei sunt jegoșii care sparg grevele sau care vin și lucrează pe jumătate din salariul acceptat, pentru că sunt cretini și nu realizează că ar putea cere la fel de mult dacă ar avea ceva de oferit. Apropo, gunoierii care se ocupă cu strada pe care locuiesc sunt români. Nu e vina nimănui că în România frecau mingea în curtea școlii în timp ce alții stăteau în casă încercând să învețe și altceva în afară de câcaturile date de doamna. Au crescut ratați, au ajuns ratați. Puteau să învețe o meserie faină. Să fie zidari, vopsitori, zugravi, mecanici auto. Dar și astea implică învățat, așa că idealul lor era Steaua/Rapid/Dinamo și trăitul din vândut telefoane sau adidași. Cu acoperiș deasupra capului, papa acasă și apă potabilă la robinet aveau tot ce le trebuie. Ăștia sunt minunații români “sclavi” de peste hotare. Nu sunt copiii unui muncitor futut în cur 12/24 la patron (nu mă refer la corporații). Nu sunt copii de țigani care deși vor să învețe primesc șuturi în cur. Cine zice că nu-i așa suge pula și e un bou, am avut destule experiențe în sensul ăsta.

Marș în pula mea. Sclavi? Sclavu era proprietatea cuiva. Nu avea dreptul să plece, să mănânce când vrea, să se pișe când vrea, să ceară alt salariu de la stăpân. Nici Aristotel nu a romanțat în halu ăsta termenu. Sclavu primea biciu sau fieru încins când nu-și făcea treaba bine, ăștia primesc cel mult o notificare de la patron. Trei milioane de sclavi au murit doar în transoport, doar în America de Nord. Ăștia călătoresc cu Blue Air și cea mai mare problemă a lor legată de transport e că nu-i lasă să treacă cu țuica în bagaju de mână pentru că în ăla de cală nu mai au loc. Se aprovizionează din România sau din supermarketurile învățate de acasă, la prețuri de lumea a treia deși câștigă bani în altă parte, astfel ca viermii papă financiar locul în care trăiesc și migrează sprea altă bucată.

În concluzie, cretina ar trebui să se întoarcă în țară. Să trăiască cu ceilalți homofobi, rasiști și etnocentriști și le doresc tuturor infertilitate.

Dacă nu specific altceva, mă voi referi la frumusețea fizică, futabilitate, ce te atrage sexual sau cum vreți voi să-i spuneți. Deocamdată trecem peste aspectele de misoginism, pentru că nu asta e scopul articolului de față.

Asta e una pe care am auzit-o des în România. Mai mult de la cei care nu prea au scos capu din țară. La fel se spune că străinii sunt morți după românce. Nu știu dacă una este concluzia celeilalte, dar știu că trebuie să ai capu strâns băgat în cur pentru a crede asta.

În primul rând, nu cred că româncele, italiencele, englezoaicele sau orice altă categorie sunt frumoase. Frumusețea nu ține de etnicitate, pentru că prostu când spune asta se referă la etnicitate nu naționalitate, deși nu sunt suprapuse în mod obligatoriu.

Frumusețea unei femei este o convenție socială, relativă spațial și temporal. Adică ce ție ți se pare do-able, unuia la 5000 km depărtare s-ar putea să nu. Frumusețea este învățată social. Un exemplu, sunt puțini bărbați care vor spune despre alți bărbați că sunt frumoși, asta pentru că zeii lor cică le-ar fi spus că nu e kosher. Treaba asta e proporțională cu nivelul de homofobie dintr-o țară, dar se întâmplă peste tot (vezi căutările de mai jos unde rezultatele sunt femei).

Cică româncele ar fi frumoase comparate cu alte femei din Europa. Fix pula. Româncele frumoase sunt machiate până și în gaura curului, au trăsături vulgare și sunt extrem de neinteresante.
Hai să facem o comparație.

Românce
Franțuzoaice
Poloneze
Italience

Și un continet:
Africa

Să văd numai eu diferența?

Îmi place Irene Jacob. Nu doar cum arată, dar ăsta e alt subiect. Audrey Tautou, la fel. În caracter îmi place Grace (Lili Taylor) din Arizona Dream.
Caut actrițe românce. Una mai frumoasă ca alta.

Nu cred că româncele sunt urâte în mod special. Există românce frumoase dar nu sunt cunoscute. Pentru că în România, printre români, idealul de frumusețe fizică pentru femei e în tandem cu alte idealuri de frumusețe românești, așa că pipițele promovate la categoria femei frumoase (pentru că din păcate ăsta este un criteriu de promovare) sunt ca munții Carpați cu care tot rumânu se laudă: banale, plictisitoare, nesofisticate și pline de colțuri.

Sunt străinii morți după românce? Nu. Niciodată nu am crezut asta, dar am înțeles de ce când am început să scot capul din țară. Româncele alea păcute de străini sunt în categoria Ucraina-Rusia-Est. Ușor de prostit, ușor de futut. Doar că Ucraina-Rusia mai scot și altceva la înaintare.

Conștientizez faptul că am ars-o puțin sexist pe aici. Nu cred că femeile ar trebui apreciate după aspect, cum nici bărbații nu ar trebui apreciați după pectorali, dar am operat într-un context deja existent și cât se poate de real.

Mă întreb tot timpul de ce insist.

Am plecat din țară. Contactele pe care le am cu românii sunt minime. Mult mai multe cu cei de aici sau din alte locuri. Nu-mi pasă și nu știu ce e în presa din România. Pe cuvânt că habar nu am cine e președintele. Bănuiesc că e Traian Băsescu pentru că asta e ultima informație care mi-a trecut printre urechi.

E e nevoie patologică să scriu în română. Citesc câteva blog-uri punct ro și cam atât. Patru sunt interesante și trei mă scot din sărite. Uite așa, din legătură în legătură ajung prin alte locuri. Cel mai mult îmi place când ajung în presă. Citesc articolul pe diagonală iar când termin mă relaxez în scaun, îmi aranjez monitorul și încep tocatul comentariilor.

Aș putea scrie doar în engleză. Spell-checker-urile sunt perfecte pentru greșelile pe care le fac eu. Deși recunosc că nu mă exprim la fel de ușor, asta nu e o problemă. Dar un pitic mă tot fute la cap: “scrie bă și în română, dă-le muie*.”. Adică, treaba nu e să scriu, e să dau muie. Și cum nu prea mă omor după dat muie în engleză, a rămas româna. Aș putea da muie în Esperanto, ca să par mai interesant, dar când ținta ta sunt vorbitorii de esperanto mai bine nu dai muie că sunt lucruri mai utile de făcut.

M-a traumitizat România. Școala mai ales. Băgami-aș pula în ea de școală.

Patru ani în care am învățat că trebuie să iubesc România, că România de fapt e un buchet de flori, în care ne-au obligat să citim povești istorice pline de eroism (what a load of crap) și biblia povestită copiilor. Pe lângă minunata programă, învățătoarea are mereu dreptate, învățătoare e dreaptă și învățătoarea e un suflet nobil venit care ne luminează pașii. La internat am învățat că este un dat să mâncăm bătaie regulat de la niște fete de 18 ani și de la minunatele educatoare în sălile decorate cu crucifixuri și emblema româniei, extra large size. Cea mai interesantă chestie pe care am învățat-o a fost printr-a patra când am aflat că dacă faci două tabere, te înarmezi cu cataroaie și începi să arunci în vederea distrugerii inamicului cineva o să aibe capul spart. Din păcate pentru mine, tabăra mea a pierdut războiul și eu am ajuns la urgență.

Următorii patru am schimbat școala și mi s-a spus din prima zi că am venit să le stric colectivul. Ai de pula lui de colectiv. Din colectivu ăla, vreo patru culeg căpșuni prin Spania, multe dintre fete sunt casice căsătorite cu maneliști bogați, unu fute bătrâne în Japonia (cel mai realizat de fapt) și de restu nu știu. Nu judec nicio muncă și realizez că într-un fel au făcut ce trebuie. Cu profesorii mă certam constant pentru că am gura mare și simțeam nevoia să le reproșez că mănâncă rahat. Soluția lor a fost să mă amenințe cu exmatricularea într-a opta. De două ori. Sincer vroiam să o facă dar la 13 ani nu poți să faci prea multe alegeri de capu tău.

În liceu am făcut mult sex. Am învățat droguri. Am fost nihilist, hipiot, socialist, dubios, bețiv, semi-junkie și altele. Unele s-au intersectat, altele nu. Anumite lucruri tot s-au repetat. România cu literatura, istoria și producția ei de lumea a treia.

Pe scurt, 12 ani de spălat pe creier. În facultate nu prea au reușit.

Dar am învățat și chestii mișto. Aia cu piatra în cap fu una. Alta, pe la 17 ani am realizat că mă scârbește ce văd la televizor și am scos cablu din televizor. De atunci nu am mai pupat TV.

Din păcate am trăit printe români, treabă care m-a afectat. E un mare handicap extrem de greu de tratat. Trăitul printre alții ajută procesul de reparare, dar deocamdată terapia e la început.

Am deviat mult, dar cum ăsta este un post “despre” se încadrează.

*Muie (fig.) acțiunea de a închide gura cuiva cu pula. A nu se confunda cu sexul oral, care nu este cu nimic rușinos sau denigrant.

Piss Christ, Andres Serarno, 1987